Texto de Viorica Ciumasu ( aluna do ensino nocturno)

De ce tu ești cu mine, dar mie îmi e dor?

De ce te simt aproape, dar totu-i trecător?

De ce cînd noaptea vine, în suflet simt un gol?

Te văd ca pe-o scînteie, ce pleacă ca un nor.

Ce aș putea eu face să fiu cu tine acum?

Să nu mai stau la geam, uitîndu-ma la drum?

Să fie totul bine cum tu mi-ai și promis, 

Ca să fii lîngă mine cu sufletul deschis?

Te simt că pe-o văpaie, ce pare ca un vis,

Dar cînd îmi deschid ochii mă simt ca în abis.

Ce oare-ai vrea să faci, tu spune, nu tăcea?

Ce tare doare gîndul, nu-mi place liniștea.

Unde-am putea noi merge, ca să ne regăsim? 

Să fim acei ce-odată spuneam că ne iubim?

Ce multe promiteam sub cerul înstelat,

Și luna-mi-era martor și tot îmi era drag?

În căutarea noastră, dorința e a mea,

Căci vreau să fie bine, să te-nțeleg aș vrea. 

Să fiu acolo unde, s-aude glasul tău,

Să nu pleci niciodată de pe umărul meu.

Să fie pace-n suflet, să cînte muzica,

Să fie sărbătoare în toată viața mea.

O vorbă, numai una, eu astăzi îți mai cer:

Rămîi aici, acuma. Dezleagă-al tău mister.